vineri, 11 februarie 2011

VIS...

Mă trezesc dimineaţă şi mă uit la ceas. 6:50! Lasă că mai dorm, mai e până la 8. Am adormit din nou. La 8 ma trezesc iarăşi, dar definitiv. Mănânc lapte cu cereale, mă uit la televizor, scriu la mate. Se face 11:15. Mă îmbrac in vreo 20 de minute [mă îmbrac în slow-motion], îmi iau geanta şi ies pe uşă. Nu am încuiat uşa! Mă întorc şi încui uşa. Ajung în curtea şcolii; ca de obicei: fete înnebunite joacă handbal, celelalte stau şi vorbesc. M-am îndreptat spre ele. Bună, ce faceţi, nu ştiu ce blah blah blah.
Se sună şi toţi ne înghesuim buluc la uşa de la intrare. Nu suport atâta îmbulzeală şi ma îndepărtez. Când se eliberează culoarul, intru şi eu pe coridor. Mă întâlnesc cu el. Nu-mi spune nimic, nici măcar un amărât de bună. M-a demoralizat total.
Începe ora de geografie, ne încheie mediile. Nu sunt deloc atentă, aştept doar să se sune şi m-aş bucura dacă măcar o data în viaţa noastră profa de geografie aude soneria chiar când se sună. Spre mirarea mea, chiar asta s-a întâmplat. Oricum, după ce se sună, nu mai trec pe lângă clasa lui, pretinzând că mă duc nuşt’unde, nu mai ies deloc pe coridor. El observă, dar nu face nimic..momentan. Trece pauza, se sună iar de intrare. MATEE! x.x. Aici chiar a trebuit să fiu atentă, pula mea, nu am fost. M-a scos la tablă, eram total pe dinafară! Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Doar pentru că nu m-a salutat el mi-am stricat total media!.
Pauza următoare..Primele 3 ore decurg toate la fel. El se întreabă ce e cu mine, crede că am păţit  ceva. Îi spune unei colege că mă aşteaptă la poarta şcolii. Ea îmi transmite mesajul. Ce o fi vrând? Să mă enerveze şi mai tare? În fine..mă duc, ce mai am de pierdut? :-??. Ajung acolo şi îl văd că mă salută. Mă înmoi toată, dar ma apropii. Se apropie şi el de mine şi mă trage în spatele gardului pe care era poarta şcolii.
El:- Ce e cu tine? De ce nu mai ieşi? De ce nu mai treci pe lângă mine?
Eu: – Ce e cu mine? -iritată- Lasă că îţi zic eu ce e cu mine! În primul rând tu nici nu mă saluţi, în al doilea rând nu mă bagi în seamă şi tot eu am o problemă?
Atunci mă apucă de braţe. Tac brusc. Mi se taie răsuflarea! Ce va face? 8->. Se apropie cu capul de mine, are ochii închişi, buzele moi intredeschise, va face o mişcare…dar brusc se aude ceva..
Brokencyde-Schizophrenia.
Alarma de la telefon! Asta înseamnă că…
Totul are sens acum! Prima parte cu băgatul în seamă e şi în realitate, dar ultima parte, în care intrebi de mine si in care ar urma sărutul (dacă nu se băga alarma mea tâmpită) era doar…



UN VIS! :o3

1 ciocoleti:

Bianca`s bLog spunea...

ai povestit super :x

Trimiteți un comentariu