Parfum

Ca orice FATA îmi place să folosesc parfum. Consider chiar că e un element care… completează ţinuta. Să fim serioşi, voi nu vă daţi cu parfum? Nu? Bine… considerând că o să existe vreo persoană cu moţ şi cu un răspuns “inteligent” gen: “Eu nu m-am dat cu parfum niciodată. Ador mirosul meu natural. Îmi dă o notă de originalitate“, putem exclude asta!
Ziceam că-mi place să folosesc parfum. Totul bine şi frumos până aici. Doar că la un moment dat [şi nu ştiu cu exactitate când...] a devenit un fel de obsesie. Trebuie să mă dau cu parfum oricând, chiar şi când mă duc până la magazin [nu întrebaţi]. Ştiu că sună aiurea, dar îmi place să cred că nu sunt singura care o face.
Se zice că ce-i mult strică [şi chiar aşa e]. În cazul parfumului, pot spune că treaba devine puturoasă [în cel mai negativ sens posibil] dacă se exagerează. Parfumul e să te dai cu el NU SĂ TE SPELI cu el, pentru asta există H20 [adică apă] [adică substanţa aia care curge la robinet].
Nu ştiu exact de ce, dar simţeam nevoia să scriu despre chestia asta. A, da… N-am adus aminte de specimenele care nu se spală luni întregi şi folosesc zilnic tone de parfum. Acum intru deja în secretele personale a unora [le-am putea numi secrete puturoase, de altfel].
P.S: Aţi putea încerca apa din când în când [h20] [ adică substanţa aia care curge la robinet]
P.P.S: Nu sunt cam multe paranteze “[ ... ]” cu explicaţii?
P.P.P.S: De ce scriu despre chestii banale la plictiseală?
P.P.P.P.S: Mă simt cam aşa:
P.P.P.P.P.S: Awwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwwww