Copilarie

Într-una din aceste zile navigam pe Youtube în speranţa de a-mi ocupa timpul cu ceva, când, din întâmplare am găsit un video intitulat Copilăria noastră versus copilăria voastră [ Yeah, I know, veche "melodia" ]. La prima vedere pare a fi un titlu sec şi total lipsit de acurateţe, lol. Însă cu toate că pare a fi un titlu banal, haideţi să analizăm puţin situaţia: Prima dată când vezi acest titlu te poţi gândi cel mai probabil la simplitatea copilăriei din trecut şi la nenumăratele dezavantaje ale epoci respective, apoi începeţi să puneţi toate lucrurile în antiteză cu “noua viaţă”.

Ce vreau să spun prin noua viaţă? Very well, v-aţi gândit vreodată dacă există un copil în medie de 11 până la 15 ani care să nu beneficieze de cea mai apropiată sau mai rapidă sursă de accesare a unor informaţii? Ori v-aţi gândit vreodată cât de mult a ajuns omenirea să profite de această sursă?

Probabil că mulţi dintre voi, care veţi citi acest articol, vă veţi pune întrebarea “Ce e atât de rău în a avea acces la internet?”, “De ce ar trebui să-mi fac griji că stau prea mult în faţa calculatorului ?” sau “Ce e atât de rău în a avea o viaţă virtuală, o relaţie virtuală sau prieteni virtuali?”

Nu e aproape nimic rău, cu toţii ne bucurăm că în sfârşit ne putem face viaţa reală mai uşoară. Suntem în anul 2010, secolul 21, în sfârşit putem beneficia de confortul care ni se cuvine! Am ajuns să facem o şcoală online, susţinând examene pentru facultatea la distanţă (ID). Acum copiii mici nu mai trebuie să fie expuşi pericolelor de pe stradă pentru că în faţa calculatorului nu se poate întâmpla să ţi se fure portofelul şi cu siguranţă nu iese nimeni din monitor să-ţi dea cu o bâtă în cap like this:

Err.. Wrong! Unde mai e copilăria adevărată!? Aia în care ieşeam cu păpuşile barbie afară şi ni le luau câinii vagabonzi şi fugeam jumătate din oraş “ca nu cumva să se rupă fustiţa lui Barbie”. Unde sunt zilele în care veneam obosiţi de la joacă şi ne rugam de părinţi să ne lase să bem un pahar cu apă rece? Unde sunt zilele în care venea tata de la servici cu o ciocolată ROM în mână şi eram gata să-l sufocăm cu îmbrăţişări şi mulţumiri care mai de care, mai siropoase? Unde sunt zilele în care dacă spărgeam mingea de fotbal preferată începeam să plângem şi să ne luăm la harţă? dar zilele în care colecţionam cartonaşe pokemon şi ne simţeam atât de bine când vedeam că am strâns o grămadă de cartonaşe într-un timp atât de scurt? Ei bine… AU DISPĂRUT! 

Putem observa cu toţii, în faţă blocului câţi copii se mai joacă “De-a v-aţi ascunselea” sau cu siguranţă mai putem observa care dintre ei nu duce lipsă de “gadget-urile” proaspăt apărute pe piaţă!

Într-adevăr, s-au dus zilele acelea de glorie în care dacă săream un gard de un metru la 7 ani eram văzuţi ca nişte eroi, acum suntem cei mai tari din parcarea cu cărucioare de la Penny dacă reuşim să “omorâm” 2 playeri dintr-un singur foc în jocul nostru preferat… “Counter Strike”.

Acum nu mai stăm în faţa televizoarelor pentru a aştepta sp apară pe MTV melodia cu videoclipul nostru preferat, nu! Acum scoatem telefonul cu touch screen din buzunare, nici n-avem nevoie de căşti că doar avem speaker  dăm muzica la maxim pe stradă pentru a le arăta tuturor că avem LG KP500 COOKIE 

Iată dragi cititori, timpurile au evoluat, generaţiile de acum normal că nu vor mai fi cum eram noi în trecut, la aceleaşi vârste. Vă întreb cu ce scop mai folosim toată această tehnologie, când vedem cât de mult timp ne ocupă şi felul în care, pur şi simplu, ne pierdem identitatea şi încetul cu încetul ne pierdem şi istoria şi copilăria…

Sper ca prin acest articol să fi reuşit să vă pun pe gânduri şi să vă întrebaţi cât de “lipsită de pericol” este această avansare tehnologica.

sursa brandnewspel