vineri, 11 februarie 2011

SA imi cer scuze eEU


imi dau seama pe zi ce trece că am devenit şi mai impulsivă ca înainte. Pur şi simplu nu-mi pot stăpâni nervii, oricât de mici ar fi ei. Am învăţat să-mi măsor nervii după gradul de “explozie” interioară:
  • -nervi mari când simt ca îmi explodează creierul;
  • -nervi mici când simd doar un gâdilici enervant pe creier.
Înainte mă puteam abţine cu brio. Pur şi simplu ţineam în mine toată acea încărcătură emoţională şi în puţin timp reuşeam să o elimin fără să îmi descarc toţi nervii, mari şi mici, pe cineva. Acum situaţia s-a schimbat radical. Nervişorii mei [ce-mi place cum sună :lol: ] cât şi nervoii [ :lol: ] mă fac să reacţionez iraţional şi abia după aia să îmi dau seama. Fiind genul de persoană care nu e obişnuită să arunce în vânt un “iartă-mă” va daţi seama cât de delicată e situaţia mea. Adică o fac de oaie şi nici nu pot scăpa la mustaţă [mereu am vrut să folosesc astea două expresii].Ininte ma enervam foarte repede si tipam la toti akum fac la fel si trebuie daor e eu sa fiu in centrul atentiei daca nu fac URAT[uni au simtit.o pe propia piele.Desi eu fac la mul;te persoane rau pt ca recunosc sunt o fire DIABOLICA si nu te las sa imi faci mie rau [daca o faci o incurci rauX_X ] Dar a venit randul me usa imi cer scuze unei prietene pe caree....am...cam..neglizat.o dar cum?O să mă uit în ochii celui ce i-am greşit, o să trag aer adânc în piept, o să laş orgoliul, o să laş emoţiile şi o să implor milă, iar dacă voi fi menită la a primi vreo palmă imaginară, o să suport.O doamne ca daca imi da palma ii dau eu un sut gata cu dramatismul trebe sa trec la treaba[nu ma las batuta cu una cu 2 ]

De fapt, o să îmi cer scuze în cel mai dramatic mod şi voi fi iertată.
 Simplu, nu? NU!

0 ciocoleti:

Trimiteți un comentariu