Totul a început cu un sirop de culoare maronie, care a fost relativ inofensiv și care era vândut numai în farmacii. Aţi ghicit: vorbim despre Coca-Cola, cea mai renumită băutură răcoritoare din lume. Motivele acestui succes nu s-au datorat, cu siguranţă, proprietăţilor magice ale sucului (care nu a durat mult până a dispărut din rafturi), ci multor campanii publicitare, extrem de bine realizate, precum și a unui strop de noroc. Una dintre aceste campanii a fost ideea inspirată de a asocia imaginea cu cea a lui Moş Crăciun; celalaltă este legată de ingeniosul design al sticlei.
Pe vremea când afacerea cu această marcă nu se extinsese încă, sticla avea pereții drepți, era sigilată cu un
dop de plută și avea o etichetă de hârtie pentru identificarea produsului. Când sucul s-a transformat într-o băutură carbogazoasă, a apărut problema conservării sucului fără a pierde gazul. Soluţia găsită a fost un capac de metal-cauciuc, cu un sistem original de închidere – sistemul Hutchinson. Cu toate acestea, utilizarea acestui sistem de închidere pe scara largă nu a durat mult timp.
Compania a început utilizarea acestui tip de recipient, care era, la acel moment, inovatoare, dar încă produsă mod manual. Fiecare sticlă era făcută de către un lucrător geamgiu, astfel încât nu existau două sticle la fel. Chiar şi aşa, ele purtau deja logo-ul brandului inscripţionat pe sticlă, pe capac sau pe etichetă. Marele salt a avut loc în 1915, odată cu lansarea unui concurs public pentru realizarea unui design exclusiv, iar de-a lungul timpului au avut loc doar mici ajustări la conceptul original. Celebra sticlă a traversat secolul XX şi în prezent păstrează forma sa iniţială, care i-a promovat imaginea. Și iată un subiect bun de analizat – ce este mai important: forma sau conţinutul?
Sursa: obviousmag.org
0 ciocoleti:
Trimiteți un comentariu