Mi s-au reproşat o mulţime de lucruri legate de personalitatea mea. Ştiu cum sunt, ştiu că emoţiile mele exagerează şi la fel şi eu dar…dacă eu nu mă pot schimba, fiţi siguri că nici voi nu reuşiţi ! Nici mie nu-mi plac sentimentele astea dar…asta e ! Pentru cei care nu ştiu la ce mă refer când spun că emoţiile mele sunt exagerate:-Entuziasmul. Dacă acea persoană specială îmi zâmbeşte mă simt la fel de bine ca atunci când mi s-ar împlini cea mai mare dorinţă. Şi când mi se întâmplă ceva plăcut obişnuiesc să povestesc încontinuu despre asta. Ştiu că e enervant dar..aşa îmi exprim sentimentele !
-Negativismul. De multe ori mă sperie asta. De multe ori mă sperii singură deoarece sunt negativistă ! Nu reuşesc să văd partea bună într-o situaţie necuoscută. Gen: Mă iubeşte ? Se poartă rece. Nu mi-a spus că mă iubeşte. E clar ! Nu mă iubeşte ! (exemplu banal, asta mi-a venit în minte). Eu analizez numai posibilele variante rele. Nu reuşesc să mă consolez singură.
-Gelozia: Pot spune (deloc mândră) că sunt una din cele mai geloase persoane pe care le cunosc. Nu suport asta ! Sentimentu ăsta e cel mai al dracu. Te omoară ! Mă omoară ! Ne omoară…
Cu tristeţea nu am probleme. Nu mă întristez din senin, nu încep să plâng din căcaturi.
Ştiu că nu mulţi au parte de sentimente exagerate. Dacă ar fi să aleg să rămân numai cu un sentiment, acela ar fi DRAGOSTEA. De ce ? Pentru că nu există decât doua sentimente. Dragostea şi ura. Fericirea ? Tristeţea ? Melancolia ? Nuanţe. Restul sunt nuanţe.
0 ciocoleti:
Trimiteți un comentariu