este o specie de mamifere răpitoare din familia felinelor, unul dintre cele patru specii ale genului Panthera, reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Cuvântul "tigru" provine din grecescul "tigris" care, la rândul său, derivă din "tigri", cuvânt din persana veche, a cărui rădăcină "taig" înseamnă "rapid".[3][4][5]
Tigrul este unul dintre cei mai mari răpitori de pe Pământ, cedând doar în faţa ursului polar şi acelui brun. Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului, dintre care către începutul secolului al XXI-leas-au păstrat doar şase — în total 4.000–6.000 capete;[6] cea mai numeroasă este a tigrului bengal, a cărei populaţie alcătuieşte aprox. 80% din populaţia totală a tigrilor.
În sec. al XX-lea, specia tigrului a fost listată în Cartea Roşie a IUCN şi în documente similare ale unor ţări. În prezent, vânătoarea sau capturarea ilegală a tigrilor este interzisă în toată lumea.
O mutaţie cunoscută a tigrului este culoarea albă a blănii. Mutaţia este foarte rar întâlnită în sălbăticie, dar destul de obişnuită la exemplarele în captivitate. În natură se naşte un singur tigru alb la 10.000 tigri obişnuiţi.[29] Prima capturare a unui tigru alb a avut loc în 1951, când un vânător a răpit un tigrişor alb din vizuina lui.[30] La maturitate a fost încrucişat cu o tigroaică obişnuită, dar toţi cei 4 pui născuţi aveau blana de culoare ordinară. Mai târziu, un tigru alb a fost încrucişat cu una din fiicele sale albe, care a dat naştere la 3 tigrişori, dintre care 2 albi. Toţi tigrii albi ţinuţi în captivitate sunt descendenţii unui singur animal.[31] În prezent, în parcuri zoologice vieţuiesc 130 de tigri.[32] Teoria că tigrii albi suferă de albinism este eronată, deoarece această maladie presupune o blană complet albă.[33] Tigrii albi complet sunt supranumiţi „tigri de zăpadă”.[34]
[modifică]Tigrul auriu
Aşa-zisul tigru auriu este întâlnit mai rar decât cel alb. Schimbarea culorii blănii este provocată de o genă recesivă. Prima dovadă despre existenţa unor astfel de tigri datează de la începutul secolului al XX-lea.[35] Iniţial, se credea că acest tip de colorit a apărut la un grup restrâns de tigri care populau regiuni cu soluri argiloase, iar culoarea neobişnuită le-ar servi drept camuflaj adăugător. Teoria rămâne nedemonstrată. Imbridingul unui grup izolat ar putea provoca apariţia unui asemenea colorit dacă un tigru cu gena recesivă s-ar împerechea cu unul din proprii descendenţi, aşa cum se întâmplă în captivitate.[35]
În prezent sunt ţinute în captivitate în jur de 30 de exemplare. La fel ca tigrii albi, cei aurii au rădăcini bengale, dar materialul genetic le-a fost poluat de gene ale tigrului alb siberian numit Tony, strămoşul tigrilor albi din majoritatea grădinilor zoologice aleAmericii de Nord. Presupunerea că tigrii aurii sunt rezultatul împerecherii tigrilor bengali cu cei siberieni este eronată.[36]
Specii dispărute
Tigrul balinez (Panthera tigris balica)a populat insula Bali. De dispariţia lui se fac vinovaţi vânătorii, care au ucis ultimul reprezentant al subspeciei (o femelă adultă) în partea de vest a insulei, pe 27 septembrie1937.[63] Tigrii balinezi nu au fost niciodată ţinuţi în captivitate. Cu toate că a dispărut, reprezentanţii subspeciei încă mai joacă un rol important în induismul balinez. Este cel mai mic tigru dintre toate cele nouă subspecii.[64]
Tigrul caspic (Panthera tigris virgata), numit şi persan sau turanic, a dispărut la sfârşitul anilor '50; ultimul individ ar fi fost împuşcat în anul 1959, însă după unele date specia a dispărut prin 1970 în sud-estul Turciei.[65][66] Arealul istoric cuprinde Afganistanul, Mongolia, Iranul, Turcia şi regiuni asiatice de sud ale Rusiei.[67] Caspicul era un tigru destul de mare, atingând dimensiunile şi greutatea bengalului: masculul cântărea până la 240 kg.[68] Blana era lungă,[69] mai ales iarna. Alături de cel bengal, tigrul caspic era unul dintre animalele care luptau cu gladiatorii în Roma antică,[70] sau cu alte animale. Cercetări molecularo-genetice au demonstrat că această specie este practic identică tigrului siberian.[66]
Tigrul javaian (Panthera tigris sondaica) vieţuia pe insula indoneziană Java. Se pare că specia era deja dispărută în anii 1980, ca rezultat al vânătorii excesive şi a distrugerii mediului de viaţă. În anii 1950existau în jur de 20–25 indivizi în viaţă. Ultimele urme au fost înregistrate în 1979.[71]
[modifică]Hibrizi
Primii hibrizi au apărut în parcurile zoologice ale căror detinatori erau interesaţi să atragă vizitatori.[72] Astfel de creaturi apar şi azi în parcurile zoologice private chinezeşti.[73] Se cunosc hibrizi între lei şi tigri (mai ales subspeciile siberian şi bengal).
- Ligrul este rezultatul împerecherii leului cu tigroaica. Femelele de ligru pot da naştere altei generaţii, lucru neobişnuit printre hibrizi.[74]Ligrii cresc în dimensiuni pe parcursul întregii vieţi, iar la bătrâneţe pot atinge 3 m în lungime (fără coadă).[75] Gigantismul la acest animal este explicat de prezenţa genei responsabile de creştere în ADN-urile leului şi a tigroaicei; la leoaică şi tigru această genă lipseşte.[76]
Au fost stabilite 9 subspecii ale tigrului, dintre care 3 deja sunt dispărute din cauza factorului antropogen.
Tigrul siberian (Panthera tigris altaica), cunoscut şi ca tigru altaic, ussurian, manciurian sau chinez de nord,[41] populează, în general, ţinuturile Primorsk şi Habarovsk şi, într-un număr redus, China de nord-est şi Coreea de Nord. Ultimele două controale (1996 şi 2005) au scos la iveală o populaţie de 480–520 indivizi, care vieţuiesc într-un areal neexplorat — aceasta este cea mai mare populaţie de tigri din lume.[42][43] Subspecia se deosebeşte printr-o blană relativ densă, lungă şi pufoasă, cu o nuanţă de roşu şters şi cu dungi mai puţine. De asemenea, e cea mai mare felină[44][45] — dimensiunile unui tigrişor de 6 luni sunt comparabile cu ale unui leopard adult.
Tigrul bengal sau bengal regal (Panthera tigris tigris) — subspecia nominală a tigrului — vieţuieşte pe teritoriul Indiei, Bangladeshului, Nepalului, Bhutanului, populează un spectru larg de biotopuri, de lapăduri tropicale umede până la savane uscate şi mangrove.[46] Conform informaţiilor puse la dispoziţie de organele indiene de profil, numărul de indivizi bengali este de 3100–4500, din care cca 3000 populează teritoriul Indiei,[47] însă mulţi specialişti indieni se îndoiesc de veridicitatea acestor date,[48] susţinând că sunt exagerate, iar numărul bengalilor n-ar depăşi 2000. Deşi e cea mai numeroasă subspecie, tigrul bengal e ameninţat de dispariţie, din cauza braconajului şi a distrugerii mediului de viaţă. În 1972 a fost dat startul unui proiect de proporţii, supranumit „Proiectul tigrului”, al cărui scop de bază este de a conserva subspecia tigrului bengal pe teritoriul Indiei.[46] Datorită acestui proiect, numărul de indivizi a crescut de la 1200 în anii 1970 până la 3000 în anii 1990,[49] astfel încât proiectul a fost recunoscut ca fiind unul dintre cele mai reuşite programe de ocrotire a naturii din lume. Masculii bengali cântăresc între 172 şi 238 kg, iar femelele — 125–147 kg.[46] Tigrii din nordul Indiei şi Nepal sunt mai mari decât cei din sudul subcontinentului indian.
Tigrul indochinez (Panthera tigris corbetti), sau tigrul lui Corbet, populează Cambodgia, sudul Chinei,Laos, Thailanda şi Malaezia. Numărul de indivizi ai acestei specii variază, după diferite surse, între 1200 şi 1800 capete.[50]. Cele mai numeroase populaţii vieţuiesc în Thailanda.[51] Datorită măsurilor aspre întreprinse de către autorităţi, tigrii din această zonă nu au avut de suferit din cauza braconajului, în schimb sunt ameninţaţi de fragmentarea arealului şi de inbriding.[52] În Vietnam cca ¾din tigri au fost ucişi[50] pentru organele lor, folosite în medicina tradiţională chinezească. Blana indochinezilor este de o nuanţă mai închisă. Masculii cântăresc 150–195 kg, iar femelele — 100–130 kg.[51]
Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) poate fi întâlnit doar în regiunea de sud (malaeziană) apeninsulei Malacca. E subspecie din 2004 (până atunci era considerat indochinez).[53] Conform ultimei evidenţe a tigrilor malaezieni, numărul lor este de 600–800, astfel încât aceasta este a treia subspecie după numărul de indivizi.[54]
Tigrul sumatran (Panthera tigris sumatrae) populează numai insula Sumatra din arhipelagul indonezian. Numărul indivizilor sălbatici este estimat la 400–500 capete,[55] din care majoritatea vieţuiesc în parcuri naţionale şi rezervaţii naturale. Cercetări recente în domeniul geneticii au descoperit în genotipulsubspeciei caracteristici unice;[56] aceasta înseamnă că, treptat, tigrul sumatrian poate evolua într-o specie aparte. Cea mai serioasă ameninţare pentru el este distrugerea mediului de viaţă[55] (defrişareapădurilor are loc chiar şi în teritorii ocrotite de lege). Între 1998 şi 2000, 66 de tigri (20% din întreaba populaţie) au fost ucişi de braconieri.[57] Aceasta este subspecia cu cele mai reduse dimensiuni: greutatea unui mascul alcătuieşte 100–173 kg, iar a unei femele — 81–100 kg.[55]
Tigrul chinez de sud (Panthera tigris amoyensis) este subspecia cu cea mai proastă situaţie ecologică, care, probabil, nu mai există în sălbăticie.[58] Numărul foarte scăzut al indivizilor acestei subspecii e responsabilitatea lui Mao Zedong, care a declarat în 1959 tigrul chinez de sud drept specie dăunătoare.[59] Legea care interzicea vânătoarea acestor tigri a venit abia în 1977, când numărul acestora era deja de cca 400,[60] dar vânătoarea a continuat pentru că oamenii încă vedeau în tigru un animal dăunător.[59] Începând cu anul 2008, autorităţile chineze întreprind măsuri operative pentru reintroducerea tigrilor chinezi de sud în mediul lor de viaţă.[61] Chinezii de sud sunt unii din cei mai mici tigri: masculii au lungimea corpului de 2,3–2,6 m, iar femelele 2,2–2,4 m.[62]
0 ciocoleti:
Trimiteți un comentariu