Jucarii

Peste 2 miliarde si jumatate de obiecte produse anual. O industrie de 20 miliarde de dolari. Chiar daca un copil cu imaginatie se poate juca, si astazi, ore in sir cu o cutie de carton sau o sfoara si un bat, industria jucariilor – cu bune si cu rele – este o prezenta coplesitoare in lumea in care traim.

Din ce in ce mai sofisticate, din ce in ce mai specializate – uneori la limita absurdului, sau chiar trecand de ea – jucariile contemporane implica munca de cercetare, tehnologii noi, procese de fabricatie complexe, marketing agresiv si eficient.

Iar in spatele bucuriei simple, neprefacute si induiosatoare pe care o jucarie i-o poate da unui copil, stau, adesea, cifre de afaceri uriase.

Si, pentru ca se apropie sarbatorile – intalniri de familie, cadouri, chestii… – iata, pentru amuzamentul dvs. si ca sa intram in atmosfera specifica, un top de sezon: 10 jucarii de mare succes din istoria recenta – secolele XX-XXI – a jucariilor.

Slinky

In 1943, un inginer naval, Richard James, care facea cercetari asupra unor dispozitive menite sa stabilizeze navele, a construit un obiect care avea sa devina, in chip destul de surprinzator, o jucarie extrem de populara, reprezentand perfect categoria “simplu, dar ingenios”.

Practic, a fost vorba despre un arc de sarma – 25 de metri de sarma, infasurata intr-un arc spiral, cu diametrul de 8 cm. Pare ceva banal, dar… surpriza! Spirala de sarma putea sa coboare singura scarile! Inginerul James si-a dat seama de potentialul inventiei sale vazand felul in care s-a miscat un astfel de arc spiral, pe care il daramase din gresela de pe un raft.

Cu ajutorul sotiei sale (care i-a gasit jucariei numele), James a pus la punct afacerea lansarii lui Slinky ca un obiect amuzant pentru copii. Jucaria Slinky clasica a intrat pe piata in anii 1950, iar de atunci s-au vandut, in intrega lume, mai mult de 300 de milioane de exemplare.

De-a lungul vremii, Slinky a capatat si alte intrebuintari: soldatii americani din Vietnam l-au folosit ca antena pentru comunicatii, iar un compozitor a creat o piesa in care un Slinky e folosit ca instrument muzical.

Play-Doh

Trebuia sa fie un produs pentru curatarea tapetului; asta au intentionat sa obtina, in 1955, inventatorii Joseph and Noah McVicker. Dar, pana la urma, a iesit altceva: pasta de modelat Play-Doh, care a a inlocuit cu succes plastilina unsuroasa cu care se jucasera (si se murdarisera) copiii americani pana atunci.

Initial, noua plastilina a fost fabricata doar intr-o singura culoare (alb) si vanduta in cutii de 680 grame. Dar succesul a fost asa de mare, incat produsul merita sa fie imbunatatit, iar afacerea – dezvoltata.

Play -Doh, non-toxica si usor de curatat, se gaseste azi intr-o gama ametitoare de culori. Desi cele mai multe dintre componente sunt cunoscute, se zvoneste ca firma Hasbro – producatorul actual – pastreaza totusi secretul asupra compozitiei exacte. Succesul, insa, e neindoienic: s-au vandut, pana acum, peste 300 de milioane de kilograme din amestecul cu pricina.

Hula Hoop

E vorba despre cercul acela care ne jucam in copilarie, facandu-l sa se invarta in jurul taliei. Pare greu de crezut ca asa ceva ar fi presupus existenta unui inventator oficial; conceptul exista de multa vreme, dar trebuia, pesemne, sa apara cineva care sa exploateze comercial ideea.

Si acel “cineva” a fost firma Wham-O, o companie producatoare de jucarii din California care, la sfarsitul anilor 1950, a inceput sa fabrice cercuri din plastic colorat, care au avut un succes nebun: 25 de milioane de bucati vandute in primele 6 luni. De atunci, s-au fabricat si comercializat sute de milioane; au avut mare succes mai peste tot in lume; mai putin, zice-se, in Japonia si Uniunea Sovietica, unde, cica ar fi fost considerate un simbol al “gaunoasei culturi americane”!

(In Romania, acum vreo 30 de ani, se gaseau astfel de cercuri facute din lemn, ceea ce insemna, ca pe vremea aceea, noi eram la fel de inventivi ca americanii, dar mai ecologisti decat ei. Ha!)

Easy Bake Oven

Lansata in 1963, aceasta adorabila jucarie s-a vandut, de atunci, in peste de 16 milioane de exmplare. Era un cuptoras de jucarie, dar nu unul inert; dimpotriva, era primul cuptor de jucarie care chiar functiona (de-adevaratelea, cum spun copiii).

Un bec electric (mai tarziu inlocuit de un element de incalzire special) furniza caldura necesara pentru a coace niste prajiturele miniaturale, spre incantarea fetitelor (dar si a baietilor, dintre care s-au recrutat, mai tarziu, chiar bucatari faimosi) pentru care joaca de-a gatitul devenea putin mai reala si cu atat mai captivanta.

G. I. Joe

Sa admiram mai intai originalitatea conceptiei, de-a dreptul revolutionara: G.I. Joe este o papusa pentru baieti! Firma Hasbro a scos pe piata “soldatul” Joe in 1964, dand astfel si baietilor posibilitatea sa se joace cu papusi fara ca tatii lor sa se scandalizeze si lansand, astfel, si prima “action figure” din istoria jucariilor – o papusa capabila de multe posturi si miscari, datorita celor 21 de parti mobile.

G. I. Joe, in diversele sale variante, a devenit, de-a lungul anilor, una dintre comorile cele mai indragite de colectionarii de jucarii, mai ales ca, in 2004, cu prilejul celei de-a 40 aniversari a crearii lui, Hasbro a lansat o colectie ce includea si o reeditare a originalului – cu haine, accesorii si ambalaje identice – care s-a vandut intr-o isterie veselie.

Cabbage Patch Kids

O poveste draguta si o conceptie interesanta au stat la baza crearii acestor jucarii. “Parintele” lor a fost un artist/om de afaceri american, Xavier Roberts, inca un adolescent pe vremea cand a lansat, in anii 1970, “maternitatea” Babyland General Hospital (o fosta clinica, transformata in atelier si magazin de jucarii), de unde copiii puteau “adopta un bebelus” – un bebe-papusa, desigur.

In 1983, afacerea a fost preluata de firma Coleco, care a inceput sa fabrice si sa comercializeze pe scara larga jucariile Cabbage Patch Kids. Fiecare papusa avea un nume si un set de acte de adoptie. Iar ideea de a adopta un copilas de jucarie, impreuna cu mutrisoarele haioase ale acestora, i-au sedus in asemenea masura pe copii, incat, in primul an, au fost “dati spre adoptie” (pe bani, evident!) peste 3 milioane de Cabbage Patch Kids.

Furbie

In 1998, nou-lansatii Furbies faceau furori: niste jucarii animatronice cat pumnul, cu invelis de plus, care “vorbeau” un limbaj propriu si care au avut un asemenea succes, incat in primul an, numarul exemplarelor vandute a atins cifra ametitoare de 27 de milioane!

Un Furbie nu costa mai mult de 30 de dolari, dar dispareau asa de repede din magazine, incat parintii, disperati de insistentele odraslelor, cautau pe internet oferte de la particulari si acceptau sa plateasca si 100 de dolari pe un astfel de animalut-robotel-vorbitor.

In 2005, a fost scoasa pe piata o versiune imbunatatita, inzestrata si cu capacitate de a recunoaste vocea umana si care poate sa raspunda la niste intrebari simple, ducand astfel si mai departe capacitatea de a interactiona cu utilizatorul si atenuand granita dintre jucarie si animalut de casa, granita care, de atunci, se tot estompeaza, pana cand nu va mai ramane mare lucru din ea.

Barbie

Fitoasa si faimoasa papusa Barbie a venit pe lume in 1959, ca o creatie a sotilor Ruth si Elliot Handler, fondatori – impreuna cu Harold Matson – ai vestitei companii Mattel. Sotii Handler si-au gasit inspiratia uitandu-se la fiica lor, Barbara (Barbie) care, la vremea aceea, prefera sa se joace cu papusi carora le atribuia roluri de adulti.

Mama ei s-a gandit, atunci, sa creeze o papusa cu aspect de femeie adulta, o noutate pentru piata americana, unde existau doar papusi traditionale,cu infatisare de fetite sau bebelusi.

In cursul unei calatorii in Elvetia, cei doi au gasit si modelul, o papusa de fabricatie germana, numita Bild Lilli. Au cumparat licenta si au inceput sa produca masiv faimoasele papusi Barbie, cu infatisarea unor tinere femei elegante, “accesorizate” cu zeci de toalete, animale de companie, masini, case si alte dotari la moda pentru o tanara chic (dupa conceptia americana).

Un intreg univers a fost construit in jurul lui Barbie, o intreaga poveste din care nu lipseste nici macar idila – cu Ken, iubitul oficial, care a intrat in viata ei (si pe piata) in 1961. (Cancanuri din lumea papusilor: firma Mattel a anuntat, in 2004, ca Barbie si Ken s-au despartit, iar in 2006, ca s-au impacat. Ce viata palpitanta duc astia doi!)

Desi, in ultimii ani, celebritatea si succesul de casa al lui Barbie sunt amenintate de papusile Bratz – alta gaselnita de succes – Barbie (despre care firma producatoare spune ca s-a vandut in aproximativ un miliard de exemplare, in 150 de tari) ramane, deocamdata, cea mai celebra papusa a tuturor vremurilor, in egala masura admirata si criticata.

Pokemon

Ce nebunie a fost si cu astia! Monstrisorii de buzunar, inspirati dintr-o jucarie japoneza numita Poketto Monstaa, erau niste creaturi hibride capabile de tot felul de actiuni si care se luptau unele cu altele sub indrumarea antrenorilor lor. In afara de jucarii, s-au dezvoltat jocuri video, un serial de desene animate si o serie de cartonase cu personajele respective, ca sa nu mai vorbim de coperti de caiet, brelocuri, ornamente pentru pomul de Craciun… da’ unde n-au ajuns Pokemonii astia!?

La noi, Pokemon-mania s-a manifestat, in forma ei cea mai enervanta (pentru parinti) sub forma goanei disperate dupa autocolante cu Pokemoni, care trebuiau lipite intr-un album special.

In alte tari, cartonasele cu Pokemoni au declansat o adevarata isterie a colectionarii: copiii, carora li se bagase in cap, printr-un slogan parsiv, ca trebuie “sa-i aiba pe toti”, ajunserera nu doar sa faca intre ei schimb de poze cu Pokemoni (ceea ce era normal), dar si sa vanda/cumpere, pe sume mari – pana la 100 de dolari – exemplarele mai rare, ajungandu-se pana la situatii in care directorii unor scoli, pentru a pune capat acestor tranzactii, au interzis copiilor sa mai vina la scoala cu Pokemoni la ei.

Cubul Rubik

Multi dintre noi ne amintim inca nebunia creata de aceasta jucarie; (eu, una, imi aduc aminte de “peisajul” din curtea scolii, unde, la inceputul anilor ‘80, peste jumatate dintre copiii si adolescentii prezenti acolo invarteau in maini cate un cub dintr-asta.)

Inventat de Erno Rubik, un arhitect maghiar, cubul-puzzle a fost lansat pe piata in 1977, iar din 1978 pana in 1982 s-au vandut mai mult de 300 de milioane de exemplare (din cele originale, ca sa nu mai vorbim de sutele de milioane de imitatii fabricate clandestin, care circulau in multe dintre tarile fostului bloc comunist, inclusiv la noi).

Cubul Rubik a stat la originea unei intregi mode in domeniu, inspirand crearea a mai multe jucarii bazate pe acelasi principiu, dar de forme diferite: piramida, sfera… Iar azi, la peste trei decenii de la nebunia de atunci, multi oameni inca mai indragesc si pastreaza, pe birou sau intr-un sertar, cubul colorat care i-a incantat in copilarie.