ste un mamifer de mărime medie. Ei nu întotdeauna au fost consideraţi urşi, mulţi cercetători considerându-i nişte
ratoni mari. Însă în urma unor teste genetice, ei au fost alăturaţi familiei Ursidae.
Panda urias ce are blana patata in mod caracteristic alb cu negru,este una dintre cele mai timide si mai rare specii din lumea animalelor,insa in acelasi timp este si cel mai cunoscut mamifer din lume.
→CURIOZITATI←
URSUL PANDA este cunoscut si sub denumirea de ursul de bambus, hrana lor de baza fiind frunzele sau mugurii de bambus.Cu toate acestea , ei se hranesc si cu mamifere mici desii ele sunt foarte greu de prins mai ales ca ursul panda este un animal cu misscarii destul de greoaie.Atunci cand nu reusesc sa prinda, ei se hranesc cu bambus sau bulbi si radacini de plante ,insa intr-o cantitate destul de mare insumand pana la 30 kg de hrana pe zi,ei pierzand cam 16 ore pe zi numai pentru a se hranii.
Aceasta specie reprezinta un adevarat simbol al Chinei,motiv pentru care este o specie ocrotita prin lege,dar din pacate este pe cale de disparitie. In trecut,ursii panda ocupau o mare parte din teritoriile salbatice ale Chinei,putand fi intalnit in zonele cu altitudine de pana la 1400m, desii ei preferau zonele cu ,clima blanda.In 2004 specialistii spuneau ca nu mai traiesc in libertate decat 1600 de exemplare, in prezent cateva grupuri traind in sud-vestul Chinei.
Panda mai traiesc si in regiuni foarte inalte , ajungand pana la 4000 de metri altitudine.
Ursii panda au fata rotunda, cu blana alba ,specifica , urechi negre si semne negre in jurul ochilor. Membrele si umerii sunt deasemenaea de culoare neagra. Femelele cantaresc in jur de 80 de kg , iar masculii ating o greutate de 85-125 kg si o inaltime de 180 cm.
Panda uriasi mananca aproape exclusiv frunze si muguri de bambus. Pentru a se satura cu aceasta hrana slaba in nutrienti, au nevoie de 30 kilograme pe zi. Acest lucru inseamna ca trebuie sa manance si 16 ore pe zi, consumand si uneori si bulbi de plante, radacini , oua si mici mamifere. Dependenta extrema de bambus ca surasa de hrana face din ursul panda o specie extrem de vulnerabila. Ca urmare, multi dintre ei mor daca plantele din regiunea in care traiesc dispar dupa ce infloresc in masa -un fenomen ce are loc la intervale cuprinse intre 30-40 de ani. In trecut panda puteau apela la alte tipuri de bambus , din regiunile mai joase , dar in prezent aceste zone au fost defrisate. Ca mod de viata ursii panda sunt singuratici si isi petrec aproape intreaga zi mancand. Se retrag in pesteri sau in arbori inalti pentru a dormi. Desi sunt activi tot anul , miscarile lor sunt foarte lente , din cauza regimului alimentar vegetarian scazut in nutrienti.
Femelele panda devin capabile de reproducere dupa 3 sau 4 ani de viata. In timpul perioadei de imperechere , intre lunile aprilie si mai, ambele sexe lasa urme de miros pe stanci si copaci. Uneori , mai multi masculi se lupta pentru o femela. Ursii scot urlete in perioada de imperechere. O data la doi sau trei ani, o femela naste unul sau doi pui de marimea unor hamsteri, dupa o perioada de gestatie cuprinsa intre 3 si 6 luni . Micutii cantaresc doar 75-150 de grame si avand nevoie constanta de caldura si ingrijire; deobicei doar unul supravietuieste. Puii devin independenti la varsta de 18 luni. Ursii panda au un ritm de reproducere foarte scazut, multi tineri ursi murind din motive inca necunoscute.
Ursul panda este simbolul speciilor aflate pe cale de disparitie . In prezent doar cateva grupuri mai traiesc in sud-vestul chinei. In ciuda masurilor de protectie ursii sunt pe cale de disparitie din cauza distrugerii habitatului. In iunie 2004 , s-a estimat ca mai sunt in libertate doar 1600 de exemplare.
Wai ce scumpi sunt
SALVATI URSII PANDA
Animalul are o înălţime între 110 si 130 cm, are o coadă scurtă (maximum 8 cm), având înălţimea la greabăn de 75 cm, cântărind între 30 şi 50 de kg. Are un corp relativ scund, picioare musculoase cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate şi încovoiate spre îndărăt. In spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. In timpul verii capra neagră are o culoare spălăcită brun-roşcată, partea inferioară a corpului fiind alb gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun ngricios, fiind alb pe abdomen şi picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creştet având o dungă de culoare închisă.
