Sensul vieti

Multi spun ca viata este un dar, este una singura, si ar trebui sa fim fericiti si recunoscatori ca ni s-a dat aceasta sansa. Dar, mai este si o alta categorie, ce ia viata ca pe o povara, un blestem ce se intinde pe eternitate, suflet nemuritor si reincarnare.
Eu, sunt la mijlocul acestor pareri. Ador viata, fie ea plina de suferinte si neajunsuri, sau bucurii si impliniri… Imi place ca depinde de mine, eu i-au viata ca pe o provocare, de fiecare data cand ma nasc (fiindca da, cred in reincarnare) accept o alta provocare, ceea de a ajunge si mai departe, de a-mi dovedi mie, ca pot, si mai mult. Las in urma, de fiecare data, pe cineva, o parte din sangele meu, ce va dainui pastrand dovada ca eu am existat si sub aceea forma, acolo, undeva, dand dulcea povara mai departe.
Sensul vieti, pentru majoritatea, este de a ajunge in rai, de a trai frumos si cuviincios, lasandu-si copiii bine si educati cand vor parasi acest pamant. Pentru mine, acest scop este usita de scapare pentru oamenii fara ambitie, oamenii ce se multumesc cu un stil de viata banal si linistit, traind azi pentru ca ai trait si ieri, si vei trai si maine pentru ca ai trait si azi… Doar nu degeaba se spune in biblia acestora ca ,,Fericiti sunt cei saraci cu duhul” , nu?!
Eu cred ca, a exista inseamna a avea ambitie. 
Fie ca ai ambitia de a respira si azi si maine (desi asta ar fi cam penibil, dar poate exista) , fie ca ai ambitia de a ajunge sa controlezi intreaga lume, acest sentiment iti da un motiv prioritar sa traiesti. Ceva unic pentru fiecare dintre noi, ce da un sens aparte vietii noastre. Daca intra-devar iti doresti ceva, il vei avea, insa, nu multi sunt cei care ar fi in stare sa faca orice pentru a obtine sau a ajunge acolo unde isi doresc, aceasta fiind de obicei prima si ultima piedica pentru majoritatea. 
Se opresc inainte sa inceapa, blestemand ironic ,,destinul” , aceea soarta pe care sustin ca o au, de fiecare data cand se intampla ceva rau… ,,A murit, asa i-a fost sa fie” un exemplu morbid, dar totusi cel mai des intalnit. Nu o sa argumentez, este evident sensul acestei expresii. 
Nu cred in destin, destinul ti-l construiesti singur, pe parcurs. Desi, cred cu tarie ca fiecare lucru din viata ta trage dupa sine un alt lucru, ca fiecare lucru rau ce se intampla va determina in viitor ceva bun. Dar pentru orice exista un punct de inceput careia tu i-ai pus bazele, deci tot depinde de tine. Poate asta este o slabiciune de a mea, un fel de a accepta dezamagirile. Desi nu cred, pana acum, fiecare intamplare mai putin placuta din viata mea a evoluat in ceva bun, fie ca am cunoscut o anumita persoana, sau ca mi-a afectat intr-un fel personalitatea, fiind cat de cat multumita cu ceea ce sunt acum, sunt mai mult decat sigura, ca tot ce s-a intamplat rau, s-a transformat in bine.

In concluzie, viata este o carte ce nu se termina niciodata, o carte fara titlu, ale carei pagini se coloreaza de la o zi la alta, capitole ce isi schimba stilul si subiectul. Nimic nu e previzibil, decat ceea ce vrei tu sa fie. Totul depinde de noi, iar negand asta nu facem decat sa ne dovedim banalitatea intelectuala.

Ma bucur de viata, de fiecare moment, fie ca sunt trista sau fericita, senzatiile, sentimentele merita traite. Am ambitia de a deveni cineva, chiar daca, cum spun uni, voi muri si voi pierde tot! Ce daca? Eu am puterea ca apoi sa o iau de la capat, cu si mai multa experienta, si mai mult spor, dar voi? Care va este adevarata limita? 
Ceea ce faci in viata asta, iti va determina existenta in urmatoarea, nu astepta sa treaca pe langa tine.

Oricare din opinii sustii, viata e importanta, intr-un fel unic pentru fiecare dintre noi, sensul vieti, este ca nu are nici un sens, daca noi refuzam sa i-l dam.