EL, tipul din imagine e prietenul meu imaginar. Nu e de la Casa Foster, spre dezamăgirea voastră. Îl cheamă Di Nu vreau să îi spun numele adevărat, că nu vreau drama-queens pe aici. În fine. El e DI. Are cam 14 ani, de la ultima căutare prin certificatul lui, făcut tot de mine. E foarte diferit faţă de cel real. E generos, blând, prietenul perfect. Mă sprijină mereu, lui pot să îi spun orice, nu mă ignoră. De fiecare dată când mă supără cel viu, îmi găsesc refugiul în ăstălaltul. E prietenos, sincer când îl întreb dacă îmi stă bine în cine ştie ce haine. Nu uită niciodată să îmi zică“Bunăăăă!” cum face adevăratul. Când simt că nu mai pot îl chem şi stau în braţele lui, prefăcându-mă că ţin în braţe ursuleţul, ca să nu zică familia că cine ştie ce nebună sunt. El e adăpostul meu! Numai el ştie că într-o zi l-am pus să schimbe o grămadă de tricouri doar pentru că umărul lui stâng era plin de lacrimile mele :o3!
E frumos! Are tenul perfect, fără coşuri şi pistrui, părul i-o crescut, a slăbit, nu mai seamănă aproape deloc. I-am zis că îmi place jacheta lui, mereu o poartă când mă vede pe mine.
0 ciocoleti:
Trimiteți un comentariu